"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta."
V-ati oprit vreodata in loc, sa ii adulmecati parfumul? Sa o ascultati? Sa va asezati pe o bancuta in miez de toamna si sa va lasati cuprinsi de furtuna frunzelor galbene,rosii,aramii? Toamna iti da un sentiment minunat sau mai bine zis un amalgam de sentimente minunate atunci cand o lasi sa te iubeasca si sa te imbrace in mantia sa ruginie.
Nici vara,nici primavara nu dispun de gratia unei zile tarzii de toamna cand admiri amurgul violet cum imbraca orasul in aceeasi culoare.Este ca o femeie rafinata,delicata,frumoasa, cu o aura regala. Frunzele care cad pe langa tine,pe tine...mangaierile ei...vantul care iti izbeste trupul fragil...imbratisarea ei,imbratiare dura,pasionala.
Toamna poate semnifica multe lucruri. O iubire care incepe,o iubire aflata in pragul destramarii. Inseamna strangerea recoltei,inceputul scolii,terminarea concediilor,colegi noi,locuri noi si asa mai departe. Inseamna atat sfarsitul cat si inceputul. “Toamna este un andante melancolic si gratios care pregateste admirabilul adagio al iernii.”
Inseamna ceva diferit pentru fiecare dintre noi, suma interpretarilor fiind infinita. Majoritatea oamenilor asociaza toamna cu tristete. Eu consider acest anotimp fiind unul plin de extreme.Extreme pe care le intalnim in noi si peste tot in jur,care isi intalnesc apogeul pe parcursul iernii si care incep sa fie alterate cu venirea primaverii. Prin extreme ma refer la cascada de stari sufletesti,care ne inunda simturile si ne da o tensiune asupra creierului.
De ce sa fie acest anotimp asociat numai cu stari negative? Cum face legatura dintre vara si iarna,asa poate sa nasca o legatura intre doua persoane. Poate fii muza unui artist precum George Bacovia care surprinde dualitatea,dinamismul toamnei,explozia culorilor prin amurg,sicriu,violet,care ne amintesc de existenta noastra efemera.
